Greutatea fizică este în paralel și o greutate emoțională, greu de cărat ani de zile sau poate chiar o viață în spate și care generează uneori depresii majore. Sub ochii mei, timp de aproape 20 de ani, sora mea a trăit complexată de kilogramele în plus. A fost un copil care s-a izolat, un copil de care râdeau unii și alții, adresându-i-se in moduri nu tocmai plăcute. Cuvintele și respingerile de atunci au izolat-o. Pentru mult timp.
Corina a avut 100 de kilograme și alte sute de complexe. Nu îmi amintesc să se fi simțit confortabil în pielea ei vreodată, ci din contră, toată copilăria, adolescența și prima parte a tinereții a fost depresivă și s-a izolat. Când spun izolat înseamnă literalmente că toată viața ei era la școală și acasă, iar mai târziu, acasă, la muncă și la facultate. Atât. Ani de zile.
M-am simțit de multe ori vinovată, credeam că mie mi se întâmplă prea multe lucruri pozitive, iar ei i se întâmplă doar lucruri nefericite. Mă durea să o văd căzută.
Ambiții pasagere îi apăreau și spunea că se apucă de dietă și că va slăbi, dar nu o țineau prea mult gândurile. Totuși, a venit și ziua schimbării. În urmă cu aproximativ 4 ani, când avea 25 de ani, ne-a zis într-o zi că de astăzi începe să slăbească și că viața ei se va schimba total. Nu știam exact dacă să o credem, dar am încurajat-o, am susținut-o și nu i-am arătat nicio clipă că nu am fi siguri de spusele ei. Amintindu-mi acum, mi se pare extraordinar ca unui om, într-o zi, să i se contureze o ambiție uriașă care se luptă cu toate zidurile de până atunci.
Și-a făcut abonament la sala de fitness și a început să mănânce mai sănătos. Vizita la început de 3 ori pe săptămână sala de sport, dar apoi a crescut intensitatea și frecvența antrenamentelor. A avut perioade în care mergea de 5-6 ori pe săptămână. A trecut o lună, două și vedeam că începe să slăbească tot mai mult și că sportul începe să îi placă, nu doar să i se pară un rău necesar și util.
Nu a ținut vreun regim, dar a început în perioada respectivă să învețe în ce combinații să consume alimentele și cum să introducă grăsimi sănătoase. Consuma în principal, legume, fructe, semințe și carne la grătar. Și-a schimbat practic obiceiurile alimentare și stilul de viață.
Aproximativ în jumătate de an a slăbit aproape 30 de kilograme. A fost un șoc vizual. Ne uitam la ea și nu o recunoșteam. Efectiv părea ireală. Partea bună este că s-a ținut în continuare de sport și că s-a menținut, desi au trecut atâția ani. Sportul i-a dezvoltat enorm motivația în orice. A înțeles că poate să obțină tot ce își dorește prin efort. Mult efort. Nu a slăbit doar cu zâmbetul pe buze, a avut momente în care îi era greu sa se miște intens din cauza greutății. Au fost și lacrimi, dar nu au mai fost momente în care să renunțe. Fiecare kilogram dat jos îi creștea încrederea în ce poate să facă.
Am ajuns să purtăm aceeași mărime la pantaloni uneori, în funcție de model. E ceva la care nici nu mi-am permis vreodată să mă gândesc.
Starea ei s-a schimbat, se simte cu totul altfel în pielea ei, se îmbracă altfel, se aranjază, e altă persoană. E o femeie mult mai încrezătoare. Înainte se temea să trăiască și să se exprime într-o lume în care accentul pe aspectul fizic se pune atât de mult și de nejustificat uneori.
Un alt aspect pe care îl admir la ea este că s-a apucat de alergat. Aleargă de când a început să slăbească. Nu alerga de performanță, dar în ultima perioadă s-a ambiționat să participe la un maraton de 42 de kilometri pe Transfăgărășan, care va avea loc în luna septembrie. Se antrenează aproape zilnic. Corina îmi spune că dorința de autodepășire care se naște în urma unei reușite mari, o face să țintească și la obiective mai greu de realizat. În plus, se simte recunoscătoare pentru oamenii apropiați care o motivează constant. Maratonul din toamnă este cadou de ziua ei de la prietenele ei. Roxana, prietena cu care am călătorit în India, a avut un rol major în motivarea Corinei, ea fiind instructor de fitness. A ținut-o sub observație și a fost sursa principală de inspirație a surorii mele.
Antrenamentele de alergare ale Corinei au ajuns la 20 de kilometri pe zi și ținta ei actuală este să reușească să termine maratonul de 42 de kilometri din toamnă. Momentan ea e una dintre cele mai importante inspirații din viața mea.
Când am întrebat-o ce îi sfătuiește pe cei care vor să slăbească sau vor pur și simplu să își împlinească un vis, oricare ar fi el, a răspuns că ea crede în 3 cuvinte: autoeducare, motivație și perseverență și că în momentul în care gestionezi cu îndemânare cele 3 ingrediente, rezultatele nu vor refuza să apară, iar fericirea va fi direct proporțională cu efortul depus.
2 comments
Foarte frumos! Felicitari!
Multumesc mult! 🙂